inimă amputată, cuvinte ce tac, himere, “mi-e bine”, paşi ce plutesc câteodată spre tăcere şi apoi mor unde le e locul
amintiri despre droguri despre inexistentele fantome despre mine rupându-mi teama de-a tace
despre fiinţa banală preocupată de sine despre o noapte cu stele şi flăcări nocturne
despre zei nebuni ce mai cred în talente sau în fapte răvăşite pe muntele sacru
antidot naşterii, iubire ce nu contează, prieteni, himere, copil fără teamă pierdut spre împăcare
resemnări huligani barbari autopsie aberaţii infantililitate
şi multe altele răsună în timpanele arse de căldura insuportabilă a mobilei vechi

ziua de azi e un crepuscul pentru un mâine ratat
un fluture ce îşi caută copilul sau poate doar un abecedar de moarte pentru muritori
culeg realităţi zbârcite de frică nocturnă, mă repet, sunt vulgar, ipocrit rămas fără slujbă
un arhitect ce proiectează visurile fiinţelor slabe ce mă iubesc
mă târăsc prin parfumurile acestor oseminte rânjind la câte un suflet ce încearcă să zboare
„stai liniştită, frumoaso, nu e timp de tine pe lumea aceasta”

ce e sadic? Ucis-ul? Minciuna? Furtul? Ipocrizia? Făţărnicia? Respectul!?
sau doar Viaţa? sau Iubirea? Violul sau cartea? Nebunia sau Înţelepciunea?