În strânsă legătură cu ceea ce înseamnă conceptul de turmă, site-urile literare au fost invadate de pseudopoeţi, care în iluzia poetică pe care o trăiesc, scriu despre flori, îngeraşi şi alte dulcegării de duzină. În stil fabulist am încercat să personific vieţuitoarele din jurul nostru şi să fac o descriere a inegalabilei fantezii care se derulează ca nişte framuri bine lucrate. Astfel, albinuţa, trezită de dimineaţă cu urdori la ochi, pleacă la muncă, ca orice fiinţă care se respectă. Cu diplomatul în spate începe să umble din uşă în uşă, ciocănind, zbierând, sperând că măcar un client îi va deschide. Dacă are noroc, atunci, se apucă de polenizat şi polenizează toată ziua. Vorba proverbului: nu da cioara din mână pe vrabia de pe gard. Astfel, cred că am descris fenomenul literar care e la modă pe site-urile literare. Ca orice pseudopoet care se respectă, personajele, de asemenea, pseudoliterare, se străduie din răsputeri să atragă atenţia. Titluri şoc, comentarii făcute de prieteni şi aşa mai departe. Prinşi în visul lor confundă literatura cu dejecţiile suprasentimentaliste.
Conceptul de turmă se dezvoltă din ce în ce mai mult şi când afirm acest lucru nu mă gândesc doar la cei care, în căutarea unui nume, sau de fapt, în goana de a fi în centrul atenţiei, scot marfă de comerţ, ci şi la aceia care mimează stiluri, care fură din concepte vechi, având impresia că spun ceva nou, că sunt altfel decât înaintaşii lor, chiar dacă au aceleaşi idei. Aceasta este iluzia poetică a pseudopoeţilor.
Suprasentimentalismul e din ce în ce mai popularizat datorită acelor oameni care cică iubesc şi care simt nevoia să îşi descarce sufletul în pseudocreeaţii literare. Ceea ce mă deranjează cel mai mult e faptul că aceşti pseudopoeţi au pretenţii de recunoaştere. Nu am ceva personal cu cei care scriu dintro nevoie interioară, care vor să îşi descarce sufletul, asta ca să nu fiu înţeles greşit. Atâta timp cât aceştia stau liniştiţi şi-şi recunosc limitele e ok. Nu am şi nu o să am niciodată ceva cu aceşti oameni, pe care sincer, îi consider plini de forţă şi tărie.
Mă deranjează ipocrizia. Vorbele goale aruncate pentru încă un comentariu şi încă unul şi încă unul, totul doar pentru a ajunge la fierbinţi. Şi acum vin şi mă întreb: de ce sunt încurajaţi astfel de pseudopoeţi să scrie? De ce sunt lăsaţi să se scalde în propria vomă? De ce nimeni nu are tupeu să le spună că sunt nimicuri literare?
Încotro poezia? Dacă vom continua să promovăm astfel de specimene pe toate site-urile literare atunci poezia va fi teleportată cu 100 de ani în urmă. Şi toată munca de până acum……!!!!!!!!!!!!????