Eram tânăr. Aveam doar douăzeci şi ceva de anişori. Nimeni nu ar fi crezut că e timpul să devin om mare. Dar eu m-am încăpăţânat şi am zis că nu e aşa. De, orgoliul meu de leu nu îmi dădeau pace.

Atunci, cică iubeam un cur mare, plin de onduleuri şi de celulită dar un cur care atunci când se apuca de treabă te rupea, făcea din tine neom. Îmi plăcea şi îmi plăceau şi nebuniile schizofrenice care îmi dădeau târcoale în fiecare noapte. Parcă aş fi fost un gigolo. NU puteam să dorm fără să nu îi spun curului meu că îl iubesc, fără să îi spun curului de lângă mine ce frumos e, deşi mă dezgusta.

Între timp am părăsit curul ală mare şi mi-am jurat că nu o să mai am de-a face cu aşa ceva vreodată, drept urmare în noaptea asta am un cur mic şi tare care mă va face să îmi pierd minţile… ha ha … ofticaţi-vă voi toţi cei care aveţi un cur imens lângă voi…

În vremurile acelea am hotărât să nu mai iubesc cururi grase şi minore

cu dragă noapte vă doresc bani şi buci unsuroase