După câteva zile în care muritorii au încercat să se îmbete cu apă rece, a venit vremea să încărcăm numeric şi consistent paginile analfebete ale vieţii… Astfel, m-am hotărât să o iau la pas prin bucile noastre dâmboviţene în speranţa că voi găsi ceva care să mă încânte…

La primul popas am surprins o domnişoară care ăşi lega şiretul de la sandaua dreapta, oricum în stânga purta papuci. Mi-am pus mâinile în buzunare şi m-am holbat la curul ei cu pasiunea unui leu care adulmecă o halcă de carne bine consolidată din temelie până la mansardă, de unde puteai vedea fascinant priveliştea acvatică, stând picior peste picior în unul din cele două balcoane închise cu termopan. Aceasta incoerenta care incerca sa se coerentizeze prin miscarile agere dar în acelaşi timp delicate mă faceau vulnerabil. am înghiţit în sec şi am plecat mai departe. Un domn nu pune niciodată mâna neîntrebat… iar eu nu am întrebat pentru că lângă ea stătea o gorilă care sorbea dâmboviţa, poate de ruşine sau poate că îi era frică de mine, sau din pudism… cine ştie! Ideea e că eu nu am vrut să risc… Sunt prea tânăr să mor!

În faţa blocului meu, o seniorita bronzată la neonul albastru filtrat prin furoul de noapte mă aştepta. Nu o cunoaştem dar curul ei mă dorea,parcă… desigur a fost o iluzie… Eu, nu am invitat-o sus…

Această incoerenţă analfabetă a vieţii mele mă trimite înapoi de unde am venit…

în cur!

voi rămâne o bucă până la următoare modificări instantanee!!!!!

vă pup pe buci!