Iar gândurile mele sunt din ce în ce mai urâte. Treptat fustiţele dispar şi o dată cu ele şi onduleurile cururilor ce se mişcau agere în drumurile lor din fiecare zi, pas cu pas. În locul fustiţelor prea scurte încep să apară blugii, mai groşi, mai rigizi iar în dedesupturile lor se ascund poate aceleaşi cururi dar parcă ceea ce vedem noi e mai steril, mai fără viaţă iar gândurile noastre nu vor mai fi niciodată la fel de acide şi la fel de agere în bătaia privirilor haine şi dornice de a devora frumuseţi naturale şi mistuitoare.

A venit toamna şi voi lăsa lacrimile să curgă pentru vara plină de savoare şi excitate excesivă!