De data asta voi încerca să fac o comparaţie între bucile unui cur albastru şi nişte ochi albaştri. Din punct de vedere structural e acelaşi lucru. Diferă doar modul de concepţie sau de concepere, depinde cum vrea fiecare să interpreteze aceste detaşări de modul de viaţă al unui cur albastru şi al unor ochi albaştri. Veţi spune poate că nu aţi văzut niciodată nişte buci care clipesc… vă înşelaţi amarnic! Fiecare geamăt pe care îl scoate e de fapt mişcarea interioară a lobului ocular care îşi desfăşoară umilinţa maronie a ochilor albaştri.

Ştiu că nu înţelegeţi nimic din aceste incoerenţe specifice unor buci albastre care se prelungesc  unor ochi albaştri prin coloana vertebrală. Conform acestei teorii aş putea spune că ochii albaştri put pentru că se trag din cur. Dar curul nu pute întotdeauna ci doar atunci când se pregăteşte de o lovitură puternică.

Am înţeles! Când un gagiu îi spune unei piţipoance: “Draga mea, uita-te în ochii mei să vezi ce simt!” atunci gagica înţelege pe loc că el simte pentru ea o grămadă de căcat! şi urmează pupături şi excremente verbale care îi ajută pe cei doi indivizi să ducă la bun sfârşit penetrarea facială a lobilor bucali veniţi din prelungirea lobilor oculari.

Deci! Să înţelegem din toate astea că iubirea pentru persoana de lângă noi se măsoară întro grămăjoară strâns adunată în stomac sau pe-acolo pe undeva….