Azi voi vorbi despre cururi lăsate! Acest fenoment artistic apare de obicei după vârsta de 35 ani, atunci când subiectul pus la analiză a făcut câţiva copii sau a desfăşurat o activitate extracuriculară foarte agitată. Dar, se pare că această boală este ereditară, sau cel puţin aşa cred, pentru că din ce în ce mai multe gagici tinere se afişează pe teritoriul stradal în stânjenitoarea poziţie de cur lăsat. Dacă am vorbi şi despre celulită atunci cred că şi ea este ereditară. Sierenele s-au transformat în balene eşuate pe marile bulevarde dar mai ales în cluburile de fiţe. Căprioarele s-au transformat în bondărele care se chinuie să dea din aripi din floare în floare rupându-şi unghiile decojite şi negre. Botul lor umed s-a transformat în bale animalice de la care ţi se face greaţă. Femeia modernă! Femeia modernă poartă celulită şi tencuială de farduri!

“Cat mai stai iubito?”
“Nu mai stau. Îmi tai unghiile şi mă culc.”
O replica spusă cu curul? Nu, nicidecum. Eu îmi apreciez iubita tocmai pentru replici de genul ăsta. Acum chiar îşi taie unghiile. Sper sa se culce. Şi eu ma voi culca cu ea. Vom adormi îmbrăţişaţi dar ne vom trezi fiecare in braţele propriilor vise. Eu nu ştiu ce visează ea, ea nu ştie ce visez eu, dar ne dam cu presupusul fiecare despre fiecare. Suntem paranormali. Ştiu, vei spune ca nu suntem şi ma vei acuza ca nu mă ţin de promisiuni. Şi ce dacă? Nici tu nu te ţii şi nici ea. A terminat de taiat prea preţioasele unghii şi acum se uita la televizor culcată pe buca stânga. Cică mai fumează o ţigară şi gata, se culca… :)… Colac peste pupăza, se agită şi Măruţa pe TVR2.

“Uita ba, aicea vot prin SMS. Tarif normal.”

Ea are mereu dreptate şi eu sunt deacod cu ea. Cum aş putea. Ce bine ca e, ce mirare ca mai sunt. Şi mai spun unii ca bărbaţii nu sunt rezistenţi la durere. Pai la cate înduram noi, cum poţi spune ca nu suntem rezistenţi? Noroc cu Mircea Radu Bre care ne mai scapa de cicaleli. Nu ştiu cum se face dar când apare el pe ecrane, subit, se face linişte în casă.

“Linişte!”
“Da iubita. Am tacut.”

Şşşşt…
Şi nu uita: suntem amândoi foarte deştepţi şi foarte frumo…
“Gata iubita, am terminat.”

Este 1:44 şi m-am hotărât să vorbesc. Gândeşte liber ar spune unii. Băşeşti şi câştigi ar spune alţii. Ăsta nu este un loc al bunelor maniere şi nici al bunelor moravuri. Aici iţi poţi infige liniştit ghiarele în carnea fragedă de pe proţapul în care stă atârnat cel mai bun prieten. Şi ce dacă? Tu doar îţi iubeşti prietenii. Şi ei te iubesc pe tine. Vă veţi devora din dragoste… intelectual vorbind, şi vă veţi trata cu curul. Şi ce dacă?

Curul este locul unde poate ajunge inteligenţa umana şi dacă somnul raţiunii naşte monştri atunci adormirea forţată a celor două emisfere fesale poate duce la mai mult decât o constipare cronică? Şi uite prima asemanare dintre cur şi creier: ambele au două emisfere. Dacă la creier nu prea ştim bine cu ce se ocupă, întrebuinţarile feselor (cunoscute şi ca buci) nu pot fi limitate decât de imaginaţia fiecăruia. Şi slavă domnului, am cunoscut oameni cu o imaginaţie foarte bogată. De multe ori mă întreb la ce naiba există imaginaţia? Este doar un loc de refulare, de camuflare a eului, un loc de care ne putem lipsi. De ce nu ne putem arata aşa cum suntem, cu mizeriile şi cu părţile noastre frumoase. De ce suntem aşa de falşi încât să ne ascundem dupa niste aparenţe în care nici noi nu credem? De ce a fost omorăt din faşă deţinătorul de drept al cururilor, şi anume www.cururi.ro. L-am facut link pentru că fratele meu exista. E cu mine şi nu garantez că nu îmi dictează chiar el aceste rânduri. Exact, şi eu sunt un cur. De fapt, sunt o jumătate de cur punct net şi aceasta este povestea mea. Acesta este jurnalul unei jumătăţi, prima jumatate care are puterea sa vorbească liber. Eu sunt buca dreaptă. Voi scrie aici pentru ca stiu că nimeni nu mă poate opri. Şi ce dacă nu ne vor da niciodata domeniul. Cu atât mai bine, pentru ca noi vom continua să strângem semnături. Vom strânge semnături şi vom strânge din buci pentru a face această comunitate să trăiască. Vom face pe dracu-n patru pentru a avea un loc în care să ne simţim cu adevarat liberi. Acum am ajuns la capăt de drum şi la inceput de aventură. Vei invăţa cu timpul că a fi parte de cur este cel mai intim sentiment, este ceea ce ne ne ţine împreună. Am obosit şi trebuie sa reiau textul pentru a pune diacritice. Stau şi mă gândesc la o metodă inteligentă să închei. N-o găsesc aşa că te rog, găseşte o secunda şi semnează petiţia. E cel mai bun lucru pe care îl poţi face.

Data viitoare vom vorbi despre ce este cururi.net.

Şi nu uita: suntem amândoi foarte deştepţi şi foarte frumoşi.